Ce înseamnă “lector”?

“lector” în DEX

  • LÉCTOR2, -Ă I. s. m. f. 1. cititor. ◊ cel care citește cu voce tare unei persoane suferinde. 2. persoană care citește într-o editură manuscrisele predate spre publicare și referă asupra lor. 3. ajutor al preotului care citea în timpul slujbei textele edificatoare. II. s. n. 1. aparat pentru redarea unor sunete înregistrate. 2. dispozitiv periferic care permite citirea și introducerea informației de pe o cartelă perforată într-un calculator sau ordinator. (< fr. lecteur, lat. lector)
  • LÉCTOR1, -Ă s. m. f. 1. grad didactic universitar, între asistent și conferențiar; cel care îl deține. 2. membru al unui lectorat (2). (< germ. Lektor)
  • LÉCTOR1, -Ă, lectori, -e, s. m. și f. 1. Grad în unele instituții de învățământ superior, mai mare decât asistentul și mai mic decât conferențiarul; persoană care are acest grad. 2. Membru al unui lectorat (2). 3. (Ieșit din uz) Persoană care ținea lecții sau care conducea seminariile în învățământul politic, în universitățile populare etc. – Din germ. Lektor.

“lector” în Dicționar Român - Englez

  • information read_out
  • lecturer
  • reader

“lector” în Dicționarul Român - Francez

  • lecteu

“lector” în Dicționarul Român - German

  • lekto

Care este sinonimul cuvântului “lector”?

  • LÉCTOR s. v. cititor.

“lector” în Dicționarul Religios Ortodox

  • . In primele veacuri crestine era treapta de intrare in randul candidatilor pentru hirotonia in diacon. Aveau dreptul sa sustina lecturile biblice la slujbele bisericesti si sa se ocupe de cantarea bisericeasca psaltica si de învatamantul catehumenilor; anagnost, citet.