LABÍL, -Ăadj. 1. nestatornic, schimbător, instabil. 2. (despre un sistem fizic) în stare de echilibru instabil. 3. (despre debitul verbal al unor bolnavi mintali) abundent și necontrolat. (< fr. labile, lat. labilis)
LABÍL, Ă,labili, -e, adj. (Livr.) Nestatornic, schimbător, instabil. ♦ (Despre un sistem fizic) Care se află în stare de echilibru instabil. – Din fr. labile, lat. labilis.
LABÍL, -Ăadj.1. (Liv.) Nestatornic, nestabil. 2. (Despre un sistem fizic) Care se află într-o stare de echilibru instabil. [Cf. it., fr. labile, lat. labilis].
labíl adj. m., pl. labíli; f. labílă, pl. labíle
LABÍL ~ă (~i, ~e)livr. Care se schimbă mereu; lipsit de stabilitate; instabil; nestabil; schimbător; variabil. /<fr. labile, lat. labilis
labíl adj. m., pl. labíli; f. sg. labílă, pl. labíle
