LĂPTÚCĂ,lăptuci, s. f. Plantă erbacee legumicolă ale cărei frunze (dispuse în formă de rozetă, alcătuind la unele varietăți o căpățână) sunt comestibile; salată, marulă (Lactuca sativa). – Lat. lactuca.
lăptúcă (lăptúci), s. f. – 1. Salată verde (Lactuca sativa). – 2. Nume de diverse specii de ciuperci (Lactatius volemus; Cantharellus cibarius; Cortinarius iliopodius). – 3. Bot. (Euphorbia platiphyllos). – Mr. lăptucă, istr. lătucă. Lat. lactŭca (Pușcariu 941; Candrea-Dens., 947; REW 4833; DAR), cf. it. lattuga, prov. lachuga, fr. laitue, sp. leituga. Sensul 2 și 3 arată că se simte încă înrudirea acestui cuvînt cu lapte, deoarece e vorba de plante bogate în suc alb, cu aspect de lapte.
lăptucă,lăptuci s. f. (glum.) adolescentă, fetișcană.
LĂPTÚCĂ (lat. lactuca) Plantă legumicolă din familia compozitelor, cu frunze obavate sau lanceolate, întregi, dispuse în rozetă sau, la unele varietăți, în căpățână, comestibile; salată (Lactuca sativa). ◊ L. dulca = ciupercă comestibilă, întâlnită prin păduri, îndeosebi sub mesteceni, la sfârșitul verii și toamna; pălăria și piciorul au culoare roșie-brună sau gălbuie, pruinos-catifelată; carnea este compactă, albicioasă; conține latex abundent, alb și dulce (Lactarius volemus).
lăptúcă și (Trans.) și -úgă f., pl. ĭ (lat. lactúca, d. lac, lactis, lapte; it. lattuga, pv. lachuga, fr. laitue, sp. lechuga, pg. leituga). Vest. Marolă, o legumă din familia compuselor, cu frunze crețe și´ndesate cam ca ale verzeĭ (lactuca sativa). Est (lăptugă). O buruĭană lăptoasă care seamănă cu susaĭu.
lăptúcă s. f., g.-d. art. lăptúcii; pl. lăptúci
lăptucă f. plantă de grădină cu sucul alb ca laptele ce se mănâncă mai ales ca salată (Lactuca sativa). [Lat. LACTUCA].
LĂPTÚCĂ ~cif. Plantă legumicolă ale cărei frunze, dispuse în formă de rozetă, sunt comestibile. /<lat. lactuca
