Ce înseamnă “ipoteca”?

“ipoteca” în DEX

  • IPOTECÁ, ipotechez, vb. I. Tranz. A supune un bun imobil unei ipoteci. – Din fr. hypothéquer.
  • IPOTÉCĂ, ipoteci, s. f. Drept real pe baza căruia creditorul poate vinde bunul imobil primit în garanție de la debitor, în cazul când acesta nu își plătește în termen datoria. – Din fr. hypothèque.
  • IPOTÉCĂ s. f. mod de garantare cu bunuri imobiliare (clădiri, terenuri etc.) a unui credit. (< fr. hypothèque, lat. hypotheca, gr. hypotheke)

“ipoteca” în Dicționar Român - Englez

  • bill
  • hypothec
  • morgage

“ipoteca” în Dicționarul Român - Francez

  • hypotheque

“ipoteca” în Dicționarul Român - German

  • hypothek

Care este sinonimul cuvântului “ipoteca”?

  • IPOTECÁ vb. (JUR.) (înv.) a supune. (A ~ un imobil.)
  • IPOTÉCĂ s. (JUR.) (pop.) zălog. (Are o ~ pe casă.)

“ipoteca” în Dicționarul Financiar-Bancar

  • se asaza asupra unuibun imobil, iar daca la scadenta debitorul nu plateste suma datorata, creditorul in favoarea caruia a fost constituita ipoteca e indreptatit sa ceara vanzarea bunului respectiv la licitatie. Constituirea unei ipoteci se realizeaza sub forma unui contract imobiliar, prin acordul de vointa al partilor,cu conditia ca cel care constituie ipoteca sa fie proprietar al imobilului respectiv.