IPOHONDRÍE,ipohondrii, s. f. Stare psihică morbidă, caracterizată prin neliniște continuă, teamă și preocupare obsesivă de starea sănătății proprii; idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală pe care în realitate nu o are. [Var.: ipocondríe s. f.] – Din fr. hypocondrie.
IPOHONDRÍEs. f. sindrom morbid prin teamă exagerată și obsesivă de boli. (< fr. hypocondríe)
IPOHONDRÍEs.f. Teamă exagerată de a nu contracta o boală; obsesie, idee fixă a cuiva care crede că suferă de o boală. [Var. ipocondrie s.f. / < fr. hypocondrie, cf. gr. hypochondria].
*ipohondríe f. (d. ipohondriac, fiindcă se credea că ipohondria provine din turburarea [!] ipohondrĭuluĭ). Afecțiune nervoasă care te face să te crezĭ bolnav fără să fiĭ și, din cauza asta, să fiĭ posomorît și supărăcĭos.
ipohondríe s. f., art. ipohondría, g.-d. art. ipohondríei; pl. ipohondríi, art. ipohondríile
IPOHONDRÍE ~if. Stare patologică caracterizată printr-o teamă exagerată și obsesivă de boli. [G.-D. ipohondriei; Sil. -hon-dri-e] /<fr. hypocondrie
ipohondríe s. f., art. ipohondría, g.-d. art. ipohondríei; pl. ipohondríi, art. ipohondríile
Reprezinta preocuparea excesiva pentru propria sanatate, cu teama obsesiva de a fi bolnav.
Ipohondria este un sindrom foarte raspandit.
In grade diferite, ipohondria se gaseste la anxiosi, la deprimati, la psihasteniei.
In formele sale grave, ea imbraca un aspect delirant si halucinatoriu.
Tratamentul ipohondriei depinde de structura psihologica a subiectului. In majoritatea cazurilor, ea asociaza luarea de sedative cu masurile de igiena si cu o psihoterapie