INTERNAȚIONÁL, -Ă,internaționali, -e, adj. Care are loc între mai multe națiuni, care angajează sau privește mai multe țări, privitor la raporturile dintre națiuni. La care participă reprezentanții mai multor state; care are o importanță ce depășește granițele unei singure țări. ◊ Limbă internațională = limbă națională cu largă circulație în afara granițelor unei națiuni și folosită în mod oficial, mai ales în relațiile diplomatice. Drept internațional = totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state. ♦ (Substantivat) Sportiv care reprezintă țara sa într-o competiție internațională. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. international.
INTERNAȚIONÁL, -Ă I. adj. 1. care se petrece între națiuni. ◊ referitor la raporturile dintre națiuni. 2. care privește toate națiunile; de importanță mondială. II. s. m. f. participant la jocurile sportive internaționale. III. s. f. 1. asociație a partidelor și a organizațiilor clasei muncitoare din lumea întreagă. 2. competiție sportivă internațională. (< fr. international)
INTERNAȚIONÁL, -Ăadj.1. Care se petrece între națiuni. ♦ Care privește raporturile dintre națiuni. 2. Care privește toate națiunile; de importanță mondială. // s.m. Participant la jocurile sportive internaționale. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. international, germ. international, it. internazionale].
*internaționál, -ă adj. (inter- și național. Cuv. întrebuințat întîĭa oară de filosofu [!] Englez Bentham la sfîrșitu secoluluĭ 18). Dintre națiunĭ saŭ maĭ exact, dintre state: arbitraj, mandat poștal internațional. Dreptu internațional, dreptul ginților, care regulează relațiunile dintre state. S. f. O asociațiune de meseriașĭ socialiștĭ cu tendențe [!] anarhiste întemeĭată la Londra la 1881 și care are de scop unirea tuturor meseriașilor lumiĭ. Cîntecu acestor socialiștĭ orĭ comuniștĭ.
INTERNAȚIONÁL, -Ă (‹ fr.) adj., s. m. și f. 1. Adj. Privitor la relațiile dintre națiuni, dintre state; la care participă reprezentanți din mai multe state. ◊ (EC.) Comerț i. = ansamblul schimburilor de bunuri și servicii între statele participante la economia mondială; comerțul cu străinătatea (import-export) al unei țări pe o perioadă dată. ◊ Bancă i. = bancă operând cu valută, acordând credite în exterior sau servind ca bancă de investiții (în sensul cumpărării de titluri financiare) pentru diferite țări, firme străine. ◊ Cecuri internaționale = cecuri acceptate și plătite în alte țări (ex. cecuri de călătorie în turism. ◊ Managementul monetar i. = strategii utilizate de firme multinaționale, care au fonduri în valută i., în scopul maximizării câștigului din dobânzi și al unei evoluții favorabile a ratei de schimb (se urmărește reducerea riscului de pierderi). 2. S. m. și f. Persoană care participă la întâlniri sportive între țări.
internaționál(-ți-o-) adj. m, pl. internaționáli; f. internaționálă, pl. internaționále
internațional a. ce se face între națiuni: drept internațional. ║ internațională f. asociațiune socialistă revoluționară fundată la Londra în 1881, cu tendențe anarhice.
INTERNAȚIONÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de relațiile dintre state; care are loc între mai multe state. Întâlnire ~ă. ◊ Limbă ~ă limbă cu o largă circulație, folosită în relațiile dintre diferite națiuni. Drept ~ totalitate de norme juridice, care reglementează raporturile dintre state. 2) Care se realizează cu participarea mai multor state. Concurs ~. 3) Care este important pentru întreaga omenire; de o însemnătate mondială. [Sil. -ți-o-] /<fr., germ. international
INTERNAȚIONÁL2 ~im. Sportiv selecționat pentru întrecerile sportive internaționale. [Sil. -ți-o-] /<fr. international, germ. International