ÎNȚELÉS1 adj. (în loc.) De la sine înțeles = fără îndoială, sigur. – V. înțelege.
ÎNȚELÉS2,înțelesuri, s. n. Semnificație (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.); sens, tâlc, noimă. ◊ Loc. adj. și adv. Pe înțeles sau pe înțelesul tuturor = putând fi priceput de oricine, lămurit. Cu înțeles = cu o semnificație adâncă, sugerând o anumită concluzie. – V. înțelege.
înțelés n., pl. urĭ (d. înțeleg). Însemnare, noĭmă, sens: cuvinte pline de înțeles, cu doŭă înțelesurĭ. Motiv, explicațiune, sens: supărarea luĭ n´are nicĭ un înțeles. Vechĭ. Înțelepcĭune.
înțelés s. n., pl. înțelésuri
înțeles n. noimă, sens: cuvinte pline de înțeles EM.
ÎNȚELÉS1 ~urin. Conținut logic interior; semnificație a unui lucru; sens. ◊ Pe ~ul tuturor într-o formă limpede pentru oricine. Cu ~ cu o anumită semnificație; cu tâlc; cu rost. /v. a înțelege
ÎNȚELÉS2 ~eásă (~éși, ~ése) v. A ÎNȚELEGE. ◊ De ~ cu care te poți înțelege. De la sine ~ fără îndoială; sigur; negreșit. /v. a înțelege
