INEDÍT, -Ă,inediți, -te, adj. Care nu a mai fost publicat, care se publică pentru prima oară. ♦ Fig. Necunoscut mai înainte; nou, neobișnuit. – Din fr. inédit, lat. ineditus.
INEDÍT, -Ăadj. 1. (despre documente, lucrări) care nu a mai fost publicat. 2. (fig.) nou, necunoscut, neobișnuit. (< fr. inédit, lat. ineditus)
INEDÍT, -Ăadj. Care nu a mai fost publicat, editat. ♦ (Fig.) Nou, necunoscut, neobișnuit. [< fr. inédit, cf. lat. ineditus].
inedít(i-ne- / in-e-) adj. m., pl. inedíți; f. inedítă, pl. inedíte
*inédit, -ă adj. (lat. in-éditus, d. in-, ne, și éditus, „scos, emis”, întocmaĭ ca vgr. an-ékdotos. V. edițiune și anecdotă). Care n´a fost tipărit (publicat): poezie inedită. – Ob., dar nu maĭ bine, inedít (după fr.).
inedit a. care încă n’a fost publicat: opere inedite.
INEDÍT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre lucrări, texte, documente) Care nu a mai fost editat; publicat pentru prima dată. 2) Care anterior nu a fost cunoscut; necunoscut; nou. /<fr. inédit, lat. ineditus
inedít adj. m. (sil. mf. in-), pl. inedíți; f. sg. inedítă, pl. inedíte
