ÍNDIC, -Ă,indici, -ce, adj. (Rar) Indian2 (2). – Din lat. indicus.
ÍNDIC, -Ăadj. indian. (< lat. indicus)
*indíc, a -á v. tr. (lat. in-dico, -dicáre; fr. indiquér. V. dedic). Arăt, dezignez [!] ceva saŭ pe cineva. Arăt, spun cuĭva ceĭa ce caută: a indica o stradă. Determin, spun: a indica cauzele unuĭ fenomen. Denot, însemn: asta indică mare răutate. – Maĭ corect ar fi índic, ca prédic.
*índic, -ă adj. (lat. indicus. V. indigo). Din India, indian: un templu indic.
índic (rar) adj. m., pl. índici; f. índică, pl. índice
índic adj. m., pl. índici; f. sg. índică, pl. índice
