IMPRUDÉNT, -Ă,imprudenți, -te, adj. (Adesea adverbial și substantivat) Care acționează fără prudență; care demonstrează lipsă de prudență; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis.
IMPRUDÉNT, -Ăadj. (și adv.) lipsit de prudență, riscant. (< fr. imprudent, lat. imprudens)
IMPRUDÉNT, -Ăadj. (adesea s. și adv.) Lipsit de prudență, nesocotit, neprevăzător, nechibzuit. [Cf. fr. imprudent, it. imprudente, lat. imprudens].
*imprudént, -ă adj. (lat. imprúdens, -éntis). Care nu e prudent, neprevăzător, nechibzuit. Adv. În mod imprudent.
imprudént adj. m., pl. imprudénți; f. imprudéntă, pl. imprudénte
imprudent a. neprevăzător, nechibzuit.
IMPRUDÉNT ~tă (~ți, ~te) Care nu este prudent; fără prudență; neprudent; nesocotit. [Sil. im-pru-] /<fr. imprudent, lat. imprudens, ~ntis
