HOTĂRẤRE,hotărâri, s. f. 1. Faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduită, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăște cineva; decizie. ◊ Loc. adj. (Rar) De hotărâre = ferm, neșovăitorVezi nota. ◊ Loc. adv. Cu hotărâre sau cu toată hotărârea = în mod hotărât, fără șovăială. Cu hotărâre = fără îndoială, sigur. 2. Dispoziție a unei autorități. ♦ Sentință judecătorească. 3. Act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți. – V. hotărî.
hotărấre s. f., g.-d. art. hotărấrii; pl. hotărấri
HOTĂRÂRE ~if. 1) v. A HOTĂRÎ și A SE HOTĂRÎ. 2) Dispoziție a unui organ oficial; decizie. 3) Act în care este fixată o asemenea dispoziție. 4) Îndrăzneală în acțiuni; fermitate. [G.-D. hotărârii] /v. a hotărî
hotărâre s. f., g.-d. art. hotărârii; pl. hotărâri
act adoptat de organele de stat, instantele judecatoresti sau alte organe cu aprobarea majoritatii membrilor prezenti; hotararea guvernului, act juridic prin care se stabilesc norme sau masuri obligatorii pe intreg teritoriul tarii si prin care se rezolva probleme administrative cu caracter general. ea este emisa in conditiile prevazute de lege si in executarea ei
HOTĂRÂRE s. 1. v. dispoziție. 2. fixare, precizare, stabilire. (Hotărârea unui nou termen.)3. v. voință. 4. decizie. (Vom lua mâine o hotărâre definitivă.)5. v. decizie. 6. v. sentință. 7. dârzenie, fermitate, intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (O hotărâre de granit.)8. v. fermitate.
Act adoptat de organele de stat, instantele judecatoresti sau alte organe cu aprobarea majoritatii membrilor prezenti. Hotararea Guvernului, act juridic prin care se stabilesc norme sau masuri obligatorii pe intreg teritoriul tarii si prin care se rezolva probleme administrative cu caracter general.Ea ete emisa in conditiile prevazute de lege si in executarea ei.
