HEMOGRÁMĂ,hemograme, s. f. Examen de laborator care stabilește compoziția sângelui (numărul de hematii, leucocite și trombocite dintr-un milimetru cub de sânge, procentul diferitelor tipuri de leucocite și conținutul în hemoglobină al hematiilor); (concr.) buletin care cuprinde rezultatul unui astfel de examen de laborator. – Din fr. hémogramme.
HEMOGRÁMĂs. f. examen de laborator prin care se stabilește compoziția sângelui. (< fr. hémogramme)
HEMOGRÁMĂs.f. Analiză prin care se stabilește compoziția sângelui. [< fr. hémogramme, cf. gr. haima – sânge, gramma – scriere].
hemogramă,hemograme s. f. (prst.) mușcătură până la sânge.
hemográmă(-mo-gra-) s. f., g.-d. art. hemográmei; pl. hemográme
hemográmă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. hemográmei; pl. hemográme
Hemograma reprezinta numararea elementelor figurate ale sangelui.
O hemograma este realizata plecand de la o prelevare de sange venos la adult, de sange capilar la un copil mic. Ea comporta doua tipuri de analiza. Un tip de analize este cantitativ si descrie numarul de elemente figurate, nivelul de hemoglobina, concentratia medie a globulelor rosii in hemoglobina, valoarea hematocritului si volumul globular mediu. Celalalt tip este morfologic si descrie aspectul diferitelor celule. Aceasta numarare permite depistarea a foarte numeroase afectiuni
