GREVÁ,grevez, vb. I. Tranz. și intranz. A împovăra (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli; a supune ceva unor condiții grele. – Din fr. grever.
GRÉVĂ,greve, s. f. Încetare organizată a activității într-una sau mai multe întreprinderi, instituții etc., cu scopul de a determina pe patroni sau guvernul, autoritățile să satisfacă unele revendicări (economice, politice etc.). ◊ Greva foamei = refuzul de a mânca, folosit de cineva în semn de protest. – Din fr. grève.
GRÉVĂs. f. formă organizată de luptă a salariaților din încetarea colectivă a activității, cu scopul de a determina satisfacerea unor revendicări. ♦ ~ generală = grevă care cuprinde toate unitățile dintr-o ramură industrială, dintr-un oraș, dintr-o țară etc.; ~ japoneză = grevă a salariaților care se face publică prin arborarea unei brasarde la brațul fiecărui salariat, fără a recurge la încetarea lucrului; ~ a foamei = refuz de a mânca, manifestare de protest politic. (< fr. grève)
GREVÁvb. tr. 1. a încărca o proprietate cu ipoteci, un buget cu cheltuieli. 2. (fig.) a împovăra. (< fr. grever)
GREVÁvb. I. tr. A împovăra, a încărca (o proprietate) cu ipoteci, (un buget) cu cheltuieli. ♦ (Fig.) A împovăra. [< fr. grever].
GRÉVĂs.f. Formă de luptă constând din încetarea organizată a lucrului cu scopul de a constrânge pe patroni sau guvernul să satisfacă unele revendicări economice sau politice. ◊ Greva foamei = refuz de a mânca, folosit ca manifestare de protest politic. [< fr. grève, cf. Place de la Grève – loc în Paris unde se adunau șomerii pentru a fi angajați].
*grévă f., pl. e (fr. grève, d. pĭața Greveĭ, pe malu Seneĭ, la Paris, unde odinioară eraŭ ucișĭ criminaliĭ și unde se adunaŭ lucrătoriĭ fără lucru, d. lat. pop. *grava, mal nisipos. V. gravelă). Refuz de a lucra, vorbind de lucrătoriĭ nemulțămițĭ [!] de salariĭ orĭ de alt-ceva: a te pune în grevă, a fi în grevă.
grevá(a ~) vb., ind. prez. 3 greveáză
grévă s. f., g.-d. art. grévei; pl. gréve
grevà v. Jur. a încărca cu impozite sau cu ipotece.
grevă f. coalițiune de lucrători cari se învoiesc a înceta cu lucrul (= fr. grève).
GRÉVĂ ~ef. Încetare voluntară și colectivă a muncii organizată de salariați cu scopul de a obține anumite revendicări. ◊ ~a foamei refuzarea hranei (de o persoană sau de un grup de persoane) în semn de protest. /<fr. greve
grevá vb., ind. prez. 1 sg. grevéz, 3 sg. și pl. greveáză
sentimentul ca esti nedreptatit, dorinta de a adera la o grupare sociala, refuzul limitarii libertatii de gandire, de exprimare, de actiune, frustrare profesionala
