GHID, -Ă, (1) ghizi, -de, s. m. și f., (2) ghiduri, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, un grup de vizitatori ai unei expoziții etc., dându-le explicațiile necesare; călăuză, cicerone. 2. S. n. Carte cuprinzând informații de călătorie, hărți, planuri, îndrumări etc. necesare unui turist pentru orientarea într-o țară, într-o regiune, într-un muzeu etc. 3. S. n. (În sintagma) Ghid de unde = mediu1 (3) în care are loc propagarea ghidată a unui fascicul de unde electromagnetice. – Din fr. guide.
GHID, -Ă Is. m. f. persoană care conduce și îndrumează un grup de turiști, de vizitatori ai unui muzeu etc.; cicerone. II. s. n. 1. broșură, carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. 2. ~ de unde = mediu în care are loc propagarea ghidată a undelor electromagnetice. (< fr. guide)
GHID, -Ăs.m. și f. Călăuză. // s.n. Broșură sau carte care conține informații cu privire la anumite muzee sau locuri demne de vizitat. [< fr. guide].
ghid (ghízi), s. m. – Călăuză, cicerone. Fr. guide. – Der. ghid, s. n. (carte cu informații); ghida, vb. (a călăuzi).
*ghid m. (fr. guide, d. guider, vfr. guier, a conduce [d. got. vitan, a observa] infl. de pv. guidar și it. guidare). Călăuză, conductor. S. n., pl. urĭ. Carte cu indicațiunĭ de călătorie.
ghid1 (persoană) s. m., pl. ghizi
ghid2 (carte) s. n., pl. ghíduri
ghid m. 1. călăuză; 2. n. titlul unor opere de informațiuni: ghid de călătorie (= fr. guide).
GHID1 ghizim. Persoană care conduce un grup de turiști sau de vizitatori, dând explicațiile necesare; călăuză. /<fr. guide
GHID2 ~urin. Lucrare care cuprinde informații pentru orientare (într-un muzeu, într-un oraș, într-un domeniu de activitate etc.); îndrumar; îndreptar; călăuză. /<fr. guide
GHID s. 1. călăuză, îndreptar, îndrumar, îndrumător, (livr.) vademecum, (înv.) praveț. (Un ~ editat pentru turiști.)2. călăuză, îndrumător, (livr.) cicerone. (X este ~ într-un muzeu.)
