GEORGE [dʒɔ:dʒ], numele a mai multor regi britanici. Mai importanți: 1. G. I, rege al Marii Britanii și Irlandei (1714-1727), fondatorul dinastiei de Hanovra. 2. G. III, rege al Marii Britanii și Irlandei (1760-1820); în timpul domniei sale, coloniile engleze din America de Nord și-au proclamat independența (1776). 3. G. V, rege al Marii Britanii, Irlandei de Nord și împărat al Indiei (1910-1936) din dinastia Saxa-Coburg-Gotha, care, din 1917, își schimbă numele în dinastia de Windsor; domnia sa a fost marcată de participarea Marii Britanii la primul război mondial. 4. G. VI, rege al Marii Britanii și Irlandei de Nord (1936-1952) și împărat al Indiei (1936-1948), în timpul căruia țara a participat la cel de-al doilea război mondial.
GEORGE, numele a doi regi greci: G. I (1863-1913), fondatorul dinastiei de Glücksburg, fiul regelui Christian IX al Danemarcii. Desemnat rege de către cele trei puteri protectoare ale Greciei: Marea Britanie, Franța, Rusia; a promovat o politică expansionistă. În timpul său s-au pus bazele instituțiilor moderne ale statului constituțional. 2. G. II (1922-1923, 1935-1947). Fiul lui Constantin I, silit de o juntă militară să abdice în 1923. Revine în 1935. După invazia germană (1941) se refugiază în Creta, apoi la Cairo și Londra. Se reîntoarce după referendumul din sept. 1947.
GEORGE, Alexandru (pseud. lui Al. Georgescu) (n. 1930, București), scriitor român. Interpretări critice, eseistică pe teme literare și morale („Marele Alpha”, „Semne și repere”, „La sfârșitul lecturii”) și romane care retrăiesc experiențele autobiografice dintr-o perspectivă intelectuală („Caiet pentru...”, „Dimineața devreme”, „Seara târziu”). Traduceri.
GEORGE [gheórgə], Stefan (1868-1933), poet german. Influențat de simbolismul francez, a introdus în Germania teoria „artei pentru artă”. În 1933 a plecat în exil în Elveția, unde a și murit. A orientat poezia spre vis și simbol, dăruindu-i o demnitate și o puritate sacerdotală. Versuri lapidare în spirit elenistic și catolic medieval („Imnuri”, „Algabal”, „Anul sufletului”, „Covorul vieții”, „Al șaptelea cerc”). Traduceri.
GEORGE, Tudor (pseud. lui Tudor Georgescu) (1926-1992, n. Ulmeni, jud. Călărași), poet român. Lirism boem și calofil, în tipare prozodice clasice, îndeosebi în baladă și sonet („Balade singaporene”, „Catehismul iubirii”, „Turmele soarelui”, „Patriarhale și exotice”, „Scarabeul sacru”).
George m. nume a patru regi ai Angliei: GEORGE I, primul din dinastia de Hanovra (1717-1727); GEORGE II, fiul său (1727-1760); GEORGE III, pierdu Statele-Unite și muri nebun (1760-1820); GEORGE IV, rege dela 1820 până la 1830; GEORGE V, născut în 1865, se urcă pe tron în 1910, fiul și urmașul lui Eduard VII. V. Gheorghe.
