GÁRDĂ,gărzi, s. f. 1. Pază, supraveghere efectuată într-o unitate militară, într-o instituție civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază. ◊ Gardă de onoare = a) subunitate militară care prezintă onorurile unei persoane oficiale; b) pază simbolică instituită în semn de respect la ocazii solemne; grup de persoane care fac această pază. Gardă personală = grup de persoane însărcinat cu paza vieții unui demnitar. (în trecut) Gardă civică (sau națională) = unitate compusă din voluntari, care asigura paza și liniștea într-un oraș. ◊ Loc. adj. De gardă = a) care este însărcinat cu paza, cu supravegherea, cu îngrijirea. Soldat, medic de gardă;b) care este de serviciu, deschis în afara orelor de funcționare obișnuite. Farmacie de gardă. ♦ Poziție a brațelor și a corpului luată de un boxer, de un luptător etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca. ◊ Expr. A se pune în gardă = a) (la scrimă) a lua poziția de apărare sau de atac; b) a-și lua toate măsurile de precauție spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut. (La jocul de șah) Gardă sau (rar) gardă la regină = avertisment dat partenerului că regina este amenințată. Garda veche (sau vechea gardă) = cei care au participat în trecut la o acțiune socială, politică etc. 2. Apărătoare metalică montată între mânerul și lama unei săbii, unei spade etc. ◊ Garda trăgaciului = piesă de protecție a trăgaciului la armele de foc. – Din fr. garde.
GÁRDĂs. f. 1. pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzește pe cineva sau ceva. ♦ ~ de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnități. 2. (sport) poziția corpului și a brațelor luată de boxeri și luptători în vederea atacului sau a apărării. ♦ a se pune în ~ = a lua poziție de apărare; (fig.) a-și lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins. ♦ medic (sau soră) de ~ = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program. 3. parte a sabiei, între mâner și lamă, care protejează pumnul contra loviturilor. (< fr. garde)
GÁRDĂs.f.1. Pază; veghe; persoană sau grup de persoane care păzește pe cineva sau ceva. ◊ Gardă de onoare = pază instituită în semn de respect cu ocazia anumitor solemnități. 2. (Sport) Poziția corpului și a brațelor luată de boxeri și luptători în vederea atacului sau a apărării. ◊ A se pune în gardă = a lua poziție de apărare; (fig.) a-și lua măsurile necesare pentru a nu fi surprins de ceva. ◊ Medic (sau soră) de gardă = medic (sau soră) de serviciu într-un spital, care asigură serviciul în afara orelor de program pentru cazurile urgente. 3. (Mil.) Parte a sabiei cuprinsă între mâner și lamă, care protejează pumnul contra loviturilor. [< fr. garde].
gárdă (gắrzi), s. f. – Pază, supraveghere. Var. (înv.) g(v)ardie, gvardă. Fr. garde. – Der. gardian, s. m., din fr. gardien; gardist (var. pop. vardist ), s. m. (polițist; membru al partidului politic numit Garda de Fier), cf. Iordan, BF, VII, 273.
*gárdă f., pl. e și (ob.) gărzĭ (fr. garde [it. guarda și guardia], d. garder, a păzi, d. vgerm. wardon, ngerm. warten, a aștepta. V. gard 1, gvardie, varda, vartă). Pază. Soldațĭ orĭ agențĭ care păzesc. Partea săbiiĭ în care intră mîna, mîner apărat de niște brațe de metal. A fi de gardă, a fi însărcinat cu paza. Garda pĭețiĭ, comănduire, poliția militară a unuĭ oraș, făcută numaĭ p. militarĭ.
GARDA (BENACO),Lago di ~, lac de baraj morenic subalpin (68 m alt.), în Italia de N (Lombardia); 370 km2; lungime: 52 km; lățime: 17,5 km. Ad. medie: 136 km; ad. max.: 346 m. Din el izv. râul Mincio (afl. stg. al Padului). Climă blândă. Pescuit. Reg. turistică cu numeroase localit. balneo-climaterice: Garda, Sirmione, Riva-del-Garda ș.a.
gárdă s. f., g.-d. art. gắrzii; pl. gărzi
gardă f. 1. corp de trupe însărcinate a veghea asupra siguranței publice: garda pieței, garda de onoare;2. soldați cari ocupă un post: era de gardă;3. partea unei săbii ce s´apucă cu mâna (= fr. garde).
Garda f. lac mare la N. Italiei, aproape de Tirol.
