GARÁNT, -Ă,garanți, -te, s. m. și f. Persoană sau instituție care garantează cu averea sa pentru cineva sau ceva. – Din fr. garant.
GARÁNT, -Ăs. m. f. cel care garantează cu veniturile sau averea sa obligațiile unui debitor față de creditor. (< fr. garant)
GARÁNT, -Ăs.m. și f. Cel care garantează cu bunurile sale plata datoriei, a obligației cuiva; chezaș. [< fr. garant].
GARÁNT (< fr.) s. m. (Dr.) Persoană care dă o garanție (care garantează).
*garánt, -ă s. și adj. (fr. garant, vfr. guarant, *guerent, d. vgerm. wërento, d. wëren, a garanta, ngerm. gewähren. V. varant). Chezăș, cel ce răspunde de fapta saŭ datoria altuĭa saŭ și de a luĭ.
garánt s. m., pl. garánți
garant m. 1. cel ce răspunde de fapta sa sau de a altuia; 2.Jur. cel ce răspunde de datoria altuia, chezaș.
GARÁNT ~țim. Persoană sau instituție care dă o garanție. /<fr. garant.
persoana fizica sau juridica care garanteaza cu veniturile sau cu bunurile sale o obligatie a unui debitor fata de creditorul sau. Garantul este obligat sa plateasca in locul debitorului in cazul in care acesta nu isi onoreaza obligatiile
