GÁȘCĂ,găști, s. f. (Peior.) Grup restrâns de oameni, uniți între ei prin preocupări, mai ales în vederea săvârșirii unor acțiuni reprobabile; grup de oameni care se află la periferia societății. ◊ Expr. A (se) sparge gașca = a (se) risipi, a (se) destrăma o cârdășie, o clică. – Et. nec.
GÂSCĂ,gâște, s. f. Pasăre domestică de talie mare, de obicei cenușie pe spate și pe laturi și albă pe piept, cu gâtul lung, crescută pentru carnea, untura și fulgii ei (Anser domesticus). ◊ Gâscă sălbatică = specie mai mică de gâscă, vânată pentru carne (Anser anser). ◊ Expr. A strica orzul pe gâște = a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite. ♦ (Fam.) Epitet depreciativ dat unei femei sau unei fete credule sau proaste. – Din bg. găska.
gáșcă (-te), s. f. – 1. Colibă. – 2. Grup restrîns, ceată. Origine necunoscută. Cihac, II, 117, pleacă de la rus. gaika „piuliță”, ceea ce este lipsit de sens.
gașcă,găști s. f.1. (peior.) grup de elemente declasate / de derbedei. 2. grup de adolescenți / de liceeni; grup de tineri; grup de prieteni.
gâscă,gâște s. f. (peior.)1. femeie proastă. 2. femeie naivă și sentimentală. 3. persoană care participă la jocuri de noroc și pierde din nepricepere.
gáșcă f., pl. ște și găștĭ (rus. gáečka, gáĭka, mutelcă, șurub. V. gaĭcă). Baracă, magherniță, prăvălioară. Fig. Adunătură, coterie, clică, cărdășie, societate de șarlatanĭ orĭ de egoiștĭ. V. gășcar.
gâscă f. 1. pasăre de casă din ordinul palmipedelor (Anser);2.fig. femeie prostănacă; 3. pl. aplicațiuni metaforice (aluziune la labele pasării): a) șurupelnițele teascului de vie; b) cuiele sau mâinile vârtelniței; 4. stâlpii cari sprijinesc coastele prispelor (la casele țărănești); 5. Tr. bulz de mămăligă înbrânzită. [Bulg. GŬSKŬ].
Gâsca (mare, mică) f. insule în dreptul jud. Ialomița.
