Ce înseamnă “foc”?

“foc” în DEX

  • FOC1, focuri, s. n. I.1. Ardere violentă cu flacără și cu dezvoltare de căldură; (concr.) materie în curs de ardere. ◊ (În exclamații sau imprecații, adesea glumeț sau fam.) Se făcu frumoasă, arz-o focul.Foc de artificii = ardere de materii inflamabile care produc jerbe de flăcări colorate. ◊ Expr. A lua foc = a se aprinde. A pune pe cineva pe foc = a cere cuiva ceva cu prea mare stăruință; a insista prea mult ca cineva să acționeze într-un anumit sens. A se arunca (sau a intra) în foc (pentru cineva sau ceva) = a-și expune viața (pentru cineva sau ceva). A lua focul cu mâna altuia sau a scoate castanele din foc cu mâna altuia = a pune pe altcineva sa întreprindă o acțiune primejdioasă, a fugi de răspundere, lăsând munca pe seama altuia. A(-și) pune sau a(-și) băga mâna în foc (pentru cineva) = a garanta pentru faptele, pentru cinstea cuiva. A lua (sau a prinde) foc cu gura sau a mânca foc (pentru cineva) = a face tot posibilul, a fi gata la orice sacrificii (în favoarea cuiva), a apăra cu tărie pe cineva. Harnic (sau iute, etc.) (de mănâncă) foc = foarte harnic (sau iute, etc.) A se face (sau a se mânia, a se supăra) foc (și pară) = a se înfuria, a turba de mânie. ◊ (Ajută la formarea superlativului absolut, ținând locul lui „ foarte ”) Jucării frumoase foc.Expr. De mama focului = strașnic, grozav. ♦ Arderea din vatră, cuptor, sobă, etc., făcută prin degajare de căldură. ♦ Fig. Lumină roșiatică, asemănătoare cu flăcările. ♦ Fig. Strălucire (a unei pietre scumpe, a unui metal prețios, etc.). ♦ Dispozitiv de ardere (la o lampă). 2. Incendiu. ◊ Expr. A trece (o țară, un oraș, etc.) prin foc și sabie = a incendia, a distruge cu forța armată. 3. Împușcătură; p. ext. salvă, tir. ◊ Armă de foc = armă care folosește pulbere explozivă. Foc! = comandă militară pentru începerea unei trageri. ◊ Expr. A deschide focul = a începe să tragă cu arma. A fi (sau a sta) între două focuri = a fi încolțit din două părți. ♦ Fig. Luptă, război. 4. Lumină, far sau flacără care reprezintă un anumit semnal în navigația pe apă. II. Fig. 1. Entuziasm, avânt, înflăcărare. ◊ Loc. adj. (Plin) de foc = înfocat, înflăcărat, aprins. ◊ Loc. adv. Cu foc = cu înflăcărare, cu entuziasm, cu aprindere. ◊ Expr. (Urmat de un genitiv) În focul... = în momentele de mare intensitate, în faza culminantă a unei acțiuni. 2. Agilitate, vioiciune, neastâmpăr. 3. Durere, chin, jale, necaz. ◊ Expr. A-și vărsa focul = a se destăinui, a-și descărca sufletul, a-și spune durerea; a-și descărca nervii, a se răcori. A-și scoate un foc de la inimă = a) a se răzbuna pe cineva; b) a scăpa de o suferință. ♦ Nenorocire, pacoste, urgie. ◊ Expr. (Fam.) N-o fi foc = nu e nici o nenorocire. – Lat. focus.
  • FOC2, focuri, s. n. Pânză triunghiulară susținută de bompres la prora unei nave. – Din fr. foc.
  • FOC n. velă triunghiulară la prora unei nave, susținută de bompres. (< fr. foc)

“foc” în Dicționar Român - Englez

  • bonfire

“foc” în Dicționarul Englez - Român

  • dusman

“foc” în Dicționarul Român - Francez

  • feu
  • voile de misaine

“foc” în Dicționarul Francez - Român

  • f(l)oe
  • floc

“foc” în Dicționarul Român - German

  • feue
  • flock
  • fock

“foc” în Dicționarul de Argou

  • foc, s. n. sg. (tox.) metamfetamină.

Care este sinonimul cuvântului “foc”?

  • CAR DE FÓC s. v. locomotivă, mașină, tren.
  • FOC s. 1. v. incendiu. 2. foc bengal v. foc de artificii; foc de artificii = foc bengal. 3. v. împușcătură. 4. salvă. (~ de artilerie.)
  • FOC s. v. ardoare, avânt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, scarlatină.

Ce înseamnă când visezi “foc”?

  • pasiune nebuna, sentimente puternice, arzatoare, esti gata de orice sacrificiu, pericol, obstacole, personalitate vulcanica, character coleric, emotii deosebit de puternice, exces de zel care se poate finalize neplacut sau dimpotriva, asumarea riscurilor, nebunie si curaj