Ce înseamnă “flacără”?

“flacără” în DEX

  • FLÁCĂRĂ, flăcări, s. f. 1. Masă liberă de gaze care iese dintr-un corp solid sau dintr-un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins; pară1, văpaie; flamă. ◊ Expr. A fi în flăcări = a arde puternic, a fi cuprins de flăcări. 2. Fig. Înflăcărare, pasiune; căldură; strălucire. [Pl. și: flacări, flacăre] – Lat. *flaccula (= facula).
  • flácără (-ắcări), s. f. Parte luminoasă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins, pară, văpaie. – Lat. facŭla, cu l expresiv, care însoțește adesea un f inițial, cf. flămând, și it. fiaccola < facula (Battisti, II, 1629), it. fieno < *flenum < fenum, it. fiòcina < lat. fuscina. Etimonul a fost general acceptat (Meyer 107; Pușcariu 620; REW 3137; Philippide, II, 659; Pascu, II, 85; DAR), dar se explică de obicei alterarea sa prin intermediul unei contaminări cu flamma sau cu *flacca.Der. flăcărá, vb. (a arde, a scoate flăcări); flăcăríe, s. f. (vîlvătaie); flăcărós, adj. (rar, care scoate flăcări); înflăcărá, vb. (a aprinde, a arde, a înfierbânta). – [3415]
  • flăcărá vb. I (reg., înv.) a arde cu flăcări, a se aprinde cu flăcări, a țâșni o flacără, a arunca flăcări.

“flacără” în Dicționar Român - Englez

  • blaze
  • flame
  • gas bleeder

“flacără” în Dicționarul Român - Englez (tehnic)

  • flame

“flacără” în Dicționarul Român - Francez

  • flamme

“flacără” în Dicționarul Român - German

  • flamme
  • lohe

Care este sinonimul cuvântului “flacără”?

  • FLÁCĂRĂ s. pară, văpaie, (livr.) flamă. (~ focului.)
  • FLÁCĂRĂ s. v. ardoare, avânt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire.