FILÓN,filoane, s. n. Zăcământ cu aspect de plăci format în crăpăturile scoarței pământului prin consolidarea magmei sau prin depunerea unor minerale aflate în soluție în apele termale; vână. – Din fr. filon.
FILÓNs. n. 1. depunere a unui minereu în crăpăturile rocilor din scoarța terestră; vână. 2. (fig.) sursă, izvor, origine. (< fr. filon)
FILÓNs.n. Depunere a unui minereu în crăpăturile scoarței pământești. [< fr. filon, it. filone].
*filón n., pl. oane (fr. filon, d. fil, fir). Barb. Vînă de metal în pămînt.
filón s. n., pl. filoáne
filon n. 1. șir neîntrerupt de mineraiu metalic în interiorul pământului: un filon de aramă;2.fig. orice izvor de bogăție.
FILÓN ~oánen. Masă compactă și continuă de roci eruptive sau de substanțe minerale, existentă în crăpăturile scoarței terestre; vână. /<fr. filon