FACIÁL, -Ă,faciali, -e, adj. (Anat.) Care aparține feței, privitor la față, care afectează fața. [Pr.: -ci-al] – Din fr. facial.
FACIÁL, -Ăadj. (anat.) care aparține feței. (< fr. facial)
FACIÁL, -Ăadj. Aparținând feței, al feței. [Pron. -ci-al. / < fr. facial, cf. lat. facies – față].
*faciál, -ă adj. (fr. facial, d. lat. facies, față). Anat. De la față: mușchĭ facial. Unghĭ facial, format de întîlnirea a doŭă liniĭ, una verticală, care e presupusă că trece pin [!] dințiĭ incizivĭ [!] superiorĭ și pe la sprincene, și alta orizontală, care e presupusă că trece pe dedesuptu [!] urechiĭ pin rădăcina dinților incizivĭ superiorĭ.
faciál(-ci-al) adj. m., pl. faciáli; f. faciálă, pl. faciále
facial a. ce ține de față: nerv, mușchiu, unghiu facial.
FACIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de față; propriu feței. Nerv ~ . Mușchi ~ . [Sil. -ci-al] /<fr. facial
faciál adj. m. (sil -ci-al), pl. faciáli; f. sg. faciálă, pl. faciále
