FAN,fani s. m. (Livr.) Admirator entuziast, pasionat, al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant. – Din engl., fr. fan.
FÂN s. n. Iarbă cosită și uscată, servind ca nutreț pentru vite; fânaț. – Lat. fenum.
-FÁN2, -FANÍEelem. „apariție, strălucire, transparență”. (< fr. -phan, -phanie, cf. gr. phainein, a apărea)
FAN1s. m. admirator fanatic al vedetelor ecranului sau ale cântecului; suporter al muzicii de jaz sau rock. (< engl., fr. fan)
FANs.m. (Anglicism) Tânăr admirator al vedetelor ecranului sau ale cântecului; suporter al muzicii de jaz v. aligator (2) [în DN]. [< it., fr., engl. fan < engl. fanatic].
fan,fánuri, s.n. (înv.) cutie de lanternă, de felinar.
*fan s. m., pl. fani
fân s. n., pl. fấnuri
fân n. iarbă cosită și uscată la soare servind de nutreț vitelor. [Lat. FENUM].
FAN ~im. Admirator pasionat al unei vedete, al unei mișcări artistice; simpatizant. /<engl., fr. fan
FÂN ~urin. Nutreț din iarbă cosită și uscată. ◊ Ori ~, ori paie una din două; sau una, sau alta. /<lat. fenum
