Ce înseamnă “evreu”?

“evreu” în DEX

  • EVRÉU, evrei, s. m. Persoană (de religie mozaică) făcând parte din populația originară prin tradiție din Israelul și Iudeea antice; izraelit. ♦ Persoană care face parte din populația de bază a actualului stat Israel. – Din sl. evreinŭ.
  • evréu (evréi), s. m. – Persoană de religie mozaică, israelit. – Var. ebreu, ovrei. Ngr. Ἐβραιος. Sec. XVII. Var. din lat. (sec. XIX); și ovrei, din ngr. Ὀβραῖος. – Der. evreică (var. ovreică), s. f. (femeie care face parte din neamul evreilor); evreesc (var. ovreesc), adj. (ebraic); evreește (var. ovreește), adv. (ca evreii); evreime (var. ovreime), s. f. (totalitatea evreilor).
  • EVREU gujbeider, jidan, jidov, maramoi, ovrei, târtan.

“evreu” în Dicționar Român - Englez

  • jew

“evreu” în Dicționarul Român - Francez

  • juif

“evreu” în Dicționarul Român - German

  • jude

“evreu” în Dicționarul de Argou

  • EVREU gujbeider, jidan, jidov, maramoi, ovrei, târtan.

“evreu” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Semit, locuitor in Palestina. Numele de evreu vine de la stramosul poporului evreu, Eber. Este persoana care nu participa la ridicarea Turnului Babel, fapt pentru care Dumnezeu i-a pastrat limba neschimbata.
    Poporul evreu se mai numeste si Israel sau israeliti, dupa patriarhul Iacob, care, luptandu-se cu Domnul si fiind lovit in coapsa, primeste numele de Israel.
    Mai tarziu de la David, din semintia lui Iuda, evreii s-au numit si iudei.