ERÉTIC, -Ă,eretici, -ce, s. m. și f. (Adesea adjectival) Adept, susținător, propovăduitor al unei erezii. – Din sl. eretikŭ.
ERÉTIC, -Ăadj. Referitor la o erezie, cu caracter de erezie. // s.m. și f. Adept, propovăduitor al unei erezii. [Cf. fr. hérétique, it. eretico, gr. hairetikos].
*erétic, -ă adj. (vgr. ῾airetikós). Eterodox, de erezie: gîndire eretică. Subst. Adept al uneĭ ereziĭ. Eretíc și iritíc s. (vsl. ĭeretikŭ, rus. eretík, după ngr. Cp. cu singlitíc). Pop. Erétic, nelegĭuit. V. proclet.
erétic s. m., pl. erétici
eretic a. ce ține de erezie: propozițiune eretică. ║ m. cel ce profesează o erezie.
ERÉTIC1 ~că (~ci, ~ce) Care propovăduiește sau susține o erezie. /<fr. hérétique, lat. haeretikos
ERÉTIC2 ~că (~ci, ~ce)m. și f. Adept al unei erezii. /<fr. hérétique, lat. haeretikos
Persoana care s-a abatut de la dreapta invaţatura a Bisericii creştine, adoptand, susţinand şi propagand o alta credinţa. Termenul este folosit o singura data in Sfanta Scriptura: Tit 3, 10.
