ELOHIM (ebr. „cei puternici”) (în mitologia ebraică timpurie), divinitate plurală consacrată construcției și reconstrucției Universului, premergătoare divinității unice Iahve; ulterior, a desemnat unul dintre atributele lui Iahve, apoi pe Dumnezeu în general, fiind frecvent menționat în „Vechiul Testament”.
Potrivit unei inscriptii din Tell el-Amarna, termenul elohim s-ar fi folosit ca semn de umilinta omagiala colectiva la adresa faraonului. Cu timpul prin Elohim este numit Dumnezeu in general, apoi devine dominant ca teonim, fiind exprimat sub forma de Elohey haelohim - Zeul Zeilor.
