ELÉCTRIC, -Ă,electrici, -ce, adj. Care aparține electricității, privitor la electricitate, care produce sau are energie legată de prezența electricității. ◊ (Adverbial) Aparat care funcționează electric. ◊ Energie electrică = energie proprie câmpurilor electrice, cantitate de electricitate; (impr.) electricitate (1). Lumină electrică (și substantivat, f.) = sistem de iluminație în care sursele de lumină sunt alimentate cu energie electrică. – Din fr. électrique.
ELÉCTRIC, -Ăadj. referitor la electricitate, care produce electricitate, care funcționează pe baza electricității. ♦ câmp ~ = stare fizică a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; energie ~ă = energie proprie câmpurilor electrice; sarcină ~ă = electricitate (1). (< fr. électrique)
ELÉCTRIC, -Ăadj. De electricitate, care produce electricitate. ◊ Câmp electric = regiune a spațiului în care se exercită forțe asupra corpurilor încărcate cu electricitate; stare fizică care există într-o asemenea regiune; energie electrică = energie proprie numai câmpurilor electrice; centrală electrică = centrală care produce energie electrică; sarcină electrică = electricitate (1). [< fr. électrique].
*eléctric, -ă adj. (d. lat. electrum, vgr. élektron, chihlimbar galben). De electricitate: curent electric, lumină electrică. Care se ocupă de electricitate: inginer electric. Subst. Inginer electric, electrician: un electric (ca un istoric). Adv. Pin [!] electricitate: oraș luminat electric.
eléctric adj. m., pl. eléctrici; f. eléctrică, pl. eléctrice
electric a. relativ la electricitate curent electric, lumină electrică.
ELÉCTRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de electricitate; propriu electricității. Energie ~că. 2) Care produce electricitate; producător de electricitate. Generator ~. 3) Care funcționează cu ajutorul electricității. Aparat ~. [Sil. -lec-tric] /<fr. électrique, lat. electricus
eléctric adj. m., pl. eléctrici; f. sg. eléctrică, pl. eléctrice
