Ce înseamnă “dogma”?

“dogma” în DEX

  • DÓGMĂ, dogme, s. f. 1. Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil. – Din fr. dogme, lat. dogma.
  • DÓGMĂ s. f. 1. învățătură, teză fundamentală a unei religii, obligatorie pentru toți adepții ei, care nu poate fi supusă criticii. 2. teză considerată ca imuabilă, care trebuie acceptată necritic și aplicată rigid, fără a ține seamă de condițiile concrete. (< fr. dogme, lat., gr. dogma)
  • DÓGMĂ s.f. 1. Principiu fundamental al unei doctrine religioase, obligatoriu pentru toți adepții ei, asupra căruia nu este îngăduit să se discute. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă, acceptată în mod necritic și aplicată rigid, fără a ține seamă de condițiile concrete. [< lat., gr. dogma, cf. fr. dogme].

“dogma” în Dicționar Român - Englez

  • dogma

“dogma” în Dicționarul Englez - Român

  • dogma
  • teorie, doctrina, invatatura

“dogma” în Dicționarul Român - Francez

  • dogme

“dogma” în Dicționarul Român - German

  • lehrsatz

“dogma” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Adevar de credinta cuprins in Sfanta Scriptura si in Sfanta Traditie; doctrina de credinta formulata in mod sinodal, in care Bise­rica recunoaste continutul deplin si dezvoltarea ortodoxa a invataturii apostolice, transmisa fie prin traditia scrisa, fie prin cea orala. in vocabularul sinoadelor ecu­menice, dogma inseamna expresia conciliara, eu autoritate o-bligatorie explicita, a credintei Bisericii. Dogma este echiva­lenta cu "oros", adica norma de credinta sau definitia doctri­nara, si se deosebeste de "canon", care are sensul unei prescrip­tii disciplinare sau reguli cultice. Teologii ortodocsi fac deo­sebire intre : dogme, adica doctrine de credinta care au auto­ritatea uniii sinod, "teologumene", adica invataturi cu mare circulatie in Biserica dar care nu au consensul unanim al Bise­ricii si "opinii" teologice, adica interpretari particulare ale unor teologi sau scoli de teologie, care insa nu contravin con­sensului Traditiei.
    Orto­doxia, n-a tinut cu orice risc sa formuleze, pe cale sinodala, in dogme, marturisirea ei de credinta, deoarece dezvoltarea doc­trinei nu depinde de procesul de dogmatizare. Transmiterea traditiei nu se limiteaza la calea dogmatica, deoarece exista alte moduri de articulare si comunicare: cultul, liturghia, ico­nografia, arta, imnografia, traditiile populare.
    "Noi dogme" nu inseamna "noi revelatii sau doctrine", ci noi experiente si intelegeri teologice ale adevarului pe care Biserica l-a primit odata pentru totdeauna. Se poate vorbi de istoria dogmelor in sensul de evolutie istorica a formularii doctrinelor.