Ce înseamnă “diacon”?

“diacon” în DEX

  • DIÁCON, diaconi, s. m. Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonŭ.
  • diácon (diáconi), s. m. – Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei bisericești. Gr. διάϰονος (Murnu), în parte prin intermediul sl. dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52). – Der. diaconar, s. n. (înv., liturghier); diaconeasă, (femeie în slujba bisericii); diaconesc, adj. (de diacon); arhidiacon, s. m. (prim diacon).
  • diácon și -ón m., voc. diacóne și -oáne (ngr. și vgr. diákonos, de unde și lat. diáconus și fr. diacre; vsl. diĭakonŭ). Primu grad preuțesc. – V. diac, ipo- și arhi-diacon, preut.

“diacon” în Dicționar Român - Englez

  • deacon

“diacon” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Gr. "ajutor,asistent" - slujitor bisericesc atasat direct episcopului, ales prin hirotonie ca reprezentand prima forma si treapta inferioara a slujirii preotesti in Bise­rica. Diaconul nu poate savarsi Sfintele Taine, dar ajuta pe preot sau pe episcop in timpul slujbelor. Diaconii sunt amimtiti in Fapte VI, 1-6, unde se pastreaza de altfel cea dintai mentiune despre organizarea slujirii la me­sele crestinilor elenisti.