Ce înseamnă “desfătare”?

“desfătare” în DEX

  • DESFĂTÁRE, desfătări, s. f. Faptul de a (se) desfăta: plăcere mare; încântare, delectare; petrecere, veselie. ♦ Desfrâu. – V. desfăta.
  • desfătáre s. f., g.-d. art. desfătắrii; pl. desfătắri
  • desfătare f. 1. acțiunea de a desfăta; 2. plăcere mare, deliciu.

“desfătare” în Dicționar Român - Englez

  • treat

“desfătare” în Dicționarul Român - Francez

  • delice

“desfătare” în Dicționarul Român - German

  • labsal

Care este antonimul cuvântului “desfătare”?

  • Desfățare ≠ înfățare

Care este sinonimul cuvântului “desfătare”?

  • DESFĂTÁRE s. 1. delectare, farmec, încântare, plăcere, voluptate, vrajă, (înv. și reg.) tefericie, (înv.) încântec, (fam.) deliciu, (fig.) savoare. (Viață plină de ~; ~ pe care ți-o dă o lectură bună.) 2. petrecere, veselie, (rar) desfăt, (înv.) desfătăciune. (Cu mare ~.) 3. v. încântare. 4. v. bucurie.
  • DESFĂTÁRE s. v. corupție, decadență, decădere, depravare, desfrânare, desfrâu, destrăbălare, dezmăț, imoralitate, perdiție, perversitate, perversiune, pervertire, pierzanie, pierzare, stricăciune, viciu.