DESCOMPÚNE,descompún, vb. III. l.Tranz. A desface în părțile componente. ♦ Refl. Fig. A se destrăma, a se dezmembra. 2. Refl. (Despre materii și corpuri organice) A se altera, a se strica; a putrezi. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A-și schimba prin deformare caracterul, înfățișarea morală sau fizică; (despre față, trăsături etc.) a se crispa, a se contracta. [Perf. s. descompusei, part. descompus] – Des1- + compus (după fr. décomposer).
DESCOMPÚNEvb. I. tr. a (se) desface în elementele componente, a (se) dezmembra. II. refl. 1. (despre substanțe organice) a se strica, a se altera. ◊ (fig.) a se destrăma. 2. (fig.) a decădea moral; a-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. (după fr. décomposer)
DESCOMPÚNEvb. III.1.tr. A desface în elementele componente. 2.refl. A se strica, a se altera; a putrezi. ♦ (Fig.) A se destrăma. 3.refl. (Fig.) A-și deforma caracterul, înfățișarea; (despre față) a se crispa. [P.i. descompún, perf.s. -puséi, part. -pus. / < des- + compune, cf. fr. décomposer].
descompúne(a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descompún, 1 pl. descompúnem; conj. prez. 3 sădescompúnă; ger. descompunấnd; part. descompús
descompune v. 1. a separa elementele cari intră în compozițiunea unui corp: a descompune apa;2. a altera profund, a strica: căldura descompune cărnurile.
descompúne vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descompún, 1 pl. descompúnem; perf. s. 1 sg. descompuséi, 1 pl. descompúserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. descompúnă; ger. descompunând; part. descompús
DESCOMPÚNE vb. 1. a (se) desface, a (se) despărți, a (se) divide, a (se) fracționa, a (se) împărți, a (se) scinda, a (se) separa, (rar) a (se) dezalcătui. (Produsul dezintegrării se ~ în particule.)2. v. putrezi. 3. v. altera. 4. v. râncezi.