Ce înseamnă “descantec”?

“descantec” în DEX

  • DESCẤNTEC, descântece, s. n. Faptul de a descânta. ♦ Formulă magică (în versuri) însoțită de gesturi, cu care se descântă; vrajă, descântătură. – Des1- + cântec.
  • descântec, descântece s. n. (er.) act sexual.
  • descấntec, -e, s.n. – (mag.) Formulă magică versificată cu care se descântă; vrajă, descântătură. Acțiune de desfacere, de dezlegare de făcătură, de vrajă (> încântec): „La 1650, 18 iulie, o femeie (din Baia Mare) care se ocupa cu descântece a fost arsă pe rug” (Meruțiu 1936: 25). – Des + cântec (< lat. cano, canto „a cânta„).

“descantec” în Dicționar Român - Englez

  • exorcism

“descantec” în Dicționarul de Argou

  • descântec, descântece s. n. (er.) act sexual.

Care este sinonimul cuvântului “descantec”?

  • DESCÂNTEC s. v. vrajă.

“descantec” în Dicționarul Mitologic

  • Formula lexicala magica, care are menirea de a schimba o stare de lucruri sau starea unei fiinte intr-o alta stare.