Ce înseamnă “deprindere”?

“deprindere” în DEX

  • DEPRÍNDERE, deprinderi, s. f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obișnuință, obicei. 3. Ușurință căpătată de-a lungul timpului într-o îndeletnicire oarecare; pricepere, destoinicie, dexteritate. 4. (Rar) Practică obișnuită într-o îndeletnicire oarecare; exercițiu. – V. deprinde.
  • depríndere f. Acțiunea de a deprinde, exercițiŭ: deprindere la luptă, la scris. Temă, exercițiŭ de gramatică: deprindere de tradus (ca să fie tradusă). Obișnuință, abitudine: deprinderea e altă natură. Obiceĭ: deprindere bună, deprinderea rea (nărav).
  • depríndere (de-prin-) s. f., g.-d. art. deprínderii; pl. deprínderi

“deprindere” în Dicționar Român - Englez

  • custom

“deprindere” în Dicționarul Român - German

  • angewohnheit

Care este antonimul cuvântului “deprindere”?

  • Deprindere ≠ dezvățare

Care este sinonimul cuvântului “deprindere”?

  • DEPRÍNDERE s. 1. v. aclimatizare. 2. v. însușire. 3. v. obicei. 4. (mai ales la pl.) v. comportare. 5. (mai ales la pl.) v. tabiet. 6. v. fire.
  • DEPRÍNDERE s. v. exercițiu, învățare, învă-țătură, practică, studiu.