DEPONÉNT1, -Ă,deponenți, -te, adj. (În gramatica latină, despre verbe și forme verbale) Cu formă pasivă și înțeles activ. – Din fr. déponent, lat. deponens, -ntis.
DEPONÉNT2, -Ă,deponenți, -te s. m. și f. Persoană care încredințează unei alte persoane un lucru în temeiul unui contract de depozit; depunător. – Din lat. deponens, -ntis, it. deponente.
DEPONÉNT1, -Ăadj., s. n. (verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. (< fr. déponent, lat. deponens)
DEPONÉNT2, -Ăs. m. f. depunător de bani, de hârtii de valoare etc. (< lat. deponens, it. deponente)
DEPONÉNTadj., s.n. (Verb latin) care are formă pasivă și înțeles activ. [Cf. fr. déponent, lat. deponens].
DEPONÉNT, -Ăs.m. și f. Depunător de bani, de hârtii de valoare etc. [Cf. lat. deponens, it. deponente].
*deponént, -ă adj. (lat. depónens, -éntis). Care depune, depunător. Gram. Se numesc așa în limba latină niște verbe care au formă pasivă și înț. activ.
deponént1 adj. m., pl. deponénți; f. deponéntă, pl. deponénte
deponént2 s. m., pl. deponénți
deponent a. Gram. se zice de verbele latine cari au forma activă și sensul pasiv.
DEPONÉNT1 ~tă (~ți, ~te)gram. (despre unele verbe și forme verbale din latină) Care are formă pasivă și sens activ; cu formă pasivă și sens activ. /<lat. deponens, ~ntis
DEPONÉNT2 ~tă (~ți, ~te)m. și f. Persoană care a depus sau depune spre păstrare bani sau hârtii de valoare; depunător. /<fr. deponent, lat. deponens, ~ntis
deponént (gram., fin.) adj. m., s. m., pl. deponénți; f. sg. deponéntă, pl. deponénte
persoana fizica sau juridica care incredinteaza unei alte persoane(fizice sau juridice) spre pastrare, in garantie, spre fructificare sau spre vanzare diferite buneri sau valori.
