*dedál n., pl. e și urĭ și (maĭ bine) dédal n., pl. e (d. Dáedalus, arhitectu care a construit labirintu din Creta). Labirint, loc unde te rătăceștĭ. Fig. Lucru obscur și încurcat: dedalu legilor.
DEDAL (în mitologia greacă), iscusit meșteșugar, sculptor și arhitect. A construit, la porunca regelui Minos al Cretei, Labirintul. Închis aici, împreună cu fiul său Icar, au evadat zburând cu ajutorul unor aripi făcute din pene lipite cu ceară.
dedál (labirint) (livr.) s. n., pl. dedáluri
*Dedál (personaj) s. propriu m.
dedal n. labirint. [V. Dedal].
Dedal m. Mit. arhitect grec care construi labirintul din Creta și din care putu să scape numai cu ajutorul unor aripi ce-și fabricase.