Ce înseamnă “cuvântător”?

“cuvântător” în DEX

  • CUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, cuvântători, -oare, adj., s. m. si f. 1. Adj. Care cuvântă (1), cuvântăreț; care are însușirea de a vorbi. 2. (Rar) S. m. si f. Orator, vorbitor. – Cuvânta + suf. -ător.
  • cuvântător, cuvântători s. m. (intl.) 1. procurator. 2. avocat.
  • cuvântătór adj. m., s. m., pl. cuvântătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. cuvântătoáre

“cuvântător” în Dicționar Român - Englez

  • speaking

“cuvântător” în Dicționarul de Argou

  • cuvântător, cuvântători s. m. (intl.) 1. procurator. 2. avocat.

Care este sinonimul cuvântului “cuvântător”?

  • CUVÂNTĂTÓR adj., s. v. vorbitor.
  • CUVÂNTĂTÓR s. v. conferențiar, orator.