Ce înseamnă “curățel”?

“curățel” în DEX

  • CURĂȚÉL, -EÁ, -ÍCĂ, curăței, -ele, adj. Diminutiv al lui curat; destul de curat, îngrijit; p. ext. (despre oameni) frumușel, drăguț, simpatic. ♦ Lucrat îngrijit; bunicel. – Curat + suf. -el, -ea, -ică.
  • curățél, -țícă adj., pl. eĭ, ele. Fam. Destul de curat, frumușel: băĭat curățel. Adv. Lucrează curățel.
  • curățél adj. m., pl. curățéi; f. curățícă/curățeá, pl. curățéle

“curățel” în Dicționar Român - Englez

  • tidy
    neat
    decent

Care este sinonimul cuvântului “curățel”?

  • CURĂȚÉL adj. îngrijit, spălat, spălățel, (înv. și reg.) acurat, (fig.) scuturat. (Un om mai ~.)