CURĂȚÁ,cúrăț, vb. I. I. 1. Tranz. și refl. A face să dispară murdăria, a înlătura impuritățile de pe ceva sau de pe sine. ♦ Tranz. A îndepărta coaja, pielița de pe fructe, legume sau de pe ouă. 2. Tranz. și refl. A (se) vindeca de o boală (de piele). 3. Tranz. A îndepărta asperitățile, depunerile, materialele nefolositoare de pe o piesă, de pe un obiect, de pe un teren etc., în vederea recondiționării, îmbunătățirii aspectului său pentru unele operații tehnologice ulterioare. II. Fig. 1. Tranz. și refl. A (se) scăpa, a (se) salva, a (se) descotorisi (de ceva rău). 2. Refl. (În limbajul bisericesc) A se mântui, a se purifica. 3. Tranz. (Fam.) A omorî. ♦ Refl. A muri. 4. Tranz. și refl. A face să rămână sau a rămâne fără nici un ban. [Var.: (pop.) curățí vb. IV] – Din curat.
curățà v. 1. a face curat: a curăța casa, haine, mobile;2. a lua jos coaja, frunzele, solzii: a curăța cartofi, pește;3. a se spăla, a se scăpa de cineva, a-l prăpădi.
curățá vb., ind. prez. 1 sg. cúrăț, 2 sg. cúreți, 3 sg. și pl. cúrăță; conj. prez. 3 sg. și pl. cúrețe; ger. curățând
CURĂȚÁ vb. 1. v. deretica. 2. a elimina, a îndepărta, a înlătura. (~ murdăria de pe jos.)3. v. șterge. (~ praful.)4. (înv. și reg.) a cura, (Transilv.) a tăgăși. (A ~ un obiect de murdărie.)5. v. purifica. 6. v. dezinfecta. 7. (înv.) a cura. (~ un fruct de coajă.)
