CUPRÍNS1, (I 2, II) cuprinsuri, s. n. I. 1. Conținut. Cuprinsul cărții. ♦ Sumar (II 2). 2. Întindere, suprafață. ♦ Spațiu înconjurător. ♦ (Înv.) Loc, ținut. II. (Înv.) 1. Stăpânire. ♦ (Concr.) Proprietate. 2. Curte întărită a unui castel. [Var.: copríns s. n.] – V. cuprinde.
CUPRÍNS2, -Ă,cuprinși, -se, adj. 1. (Rar) Îmbrățișat (unul cu altul). 2. (Pop.) Înstărit, bogat. – V. cuprinde.
cupríns, -ă adj. Prins: cuprins de frică. Cucerit: cetate cuprinsă. Bogat: țăran cuprins. S. n., pl. urĭ. Întindere, suprafață: în tot cuprinsu țăriĭ. Conținut: cuprinsu uneĭ oale, uneĭ cărțĭ.
cupríns(cu-prins) s. n., pl. cuprínsuri
CUPRÍNS ~urin. 1) Fond de idei al unui text; conținut. 2) Listă a materialelor pe care le include o carte, o revistă; tablă de materie. 3) Spațiu larg; întindere. Pe tot ~ul țării. /v. a cuprinde
