CUPÓLĂ,cupole, s. f. Partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă. – Din fr. coupole.
CUPÓLĂs. f. 1. boltă semisferică a unui edificiu. 2. structură anatomică în formă de boltă. 3. parte boltită a unui cuirasat, a unei turele, parașute etc. 4. formă de teren semisferică, provenită din nivelarea unui inselberg. (< fr. coupole)
CUPÓLĂs.f.1. Construcție executată din zidărie, din metal etc. asemănătoare bolții; boltă. 2. Structură anatomică în formă de boltă. ♦ Parte boltită a unui aparat. [< it. cupola, fr. coupole].
*cúpolă f., pl. e (it. cúpola [de unde fr. coupole], dim. d. cupa, cupă. V. cupulă). Dom, turn boltit și nu prea înalt, cu partea de sus emisferică. Fort. Acoperiș boltit supt [!] care staŭ adăpostite tunurile uneĭ cetățĭ. – Ob. cupólă (după fr.). Cp. cu virgulă, célulă, pílulă, góndolă.
cupólă s. f., g.-d. art. cupólei; pl. cupóle
cupolă f. turnul cu bolta unei biserici.
CUPÓLĂ ~ef. 1) Partea interioară, boltită, cu baza circulară a acoperișului unui edificiu; boltă. 2) Structură anatomică în formă de boltă. /<fr. coupole
Element de acoperire boltit al carui intrados este constituit dintr-o suprafata de rotatie cu o axa verticala generata de un arc de cerc, elipsa, parabola cu un traseu astfel ales incat scurgerea eforturilor generate de greutatea proprie si de sarcinile ce incarca cupola sa se produca exclusiv sub forma unor eforturi de compresiune, alcatuieste acoperamântul unui dom, a unei turle sau unui mare edificiu;
