Ce înseamnă “cunoaștere”?

“cunoaștere” în DEX

  • CUNOÁȘTERE, cunoașteri, s. f. Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei. 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător. ◊ Teoria cunoașterii = ramură a filosofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele și legitățile cunoașterii; gnoseologie. 2. Faptul de a poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință (1). – V. cunoaște.
  • CUNOÁȘTERE (‹ cunoaște) s. f. Faptul de a cunoaște, de a ști că anumite obiecte există pentru noi și rezultatul acestui fapt. În mod curent, prin c. se înțelege c. explicită (rezultatul unei activități cognitive, conștiente și organizate, concretizat într-un ansamblu de cunoștințe comunicabile și controlabile intersubiectiv) diferită de c. implicită sau tacită (forma de debut a c. implicată în orice tehnică de muncă și fixată în paradigme). În funcție de gradul de satisfacere a cerințelor intersubiectivității distingem: c. comună (realizată în virtutea înzestrării naturale a omului, în limitele practicilor cotidiene, sub forma unor cunoștințe elementare despre mediul înconjurător formulate în limbajul natural) și c. științifică (realizată prin folosirea unor mijloace, tehnici și metode, care asigură descoperirea legilor, sub forma unor cunoștințe formulate în limbaje speciale, cu valoare intersubiectivă). Nivelurile c. științifice sînt: c. observațională (constituită din ansamblul enunțurilor despre starea și caracteristicile lucrurilor individuale, obținute prin observație), c. empirică (ansamblul enunțurilor exprimînd corelații relativ constante și repetabile între aspecte observabile ale lucrurilor, formulate în termeni descriptivi), c. teoretică (ansamblul de enunțuri formulate explicit cu privire la entități ce nu sînt accesibile observației directe și cu privire la comportarea legică a acestor entități). V. teorie științifică.C. intuitivă = c. imediată, clară, directă realizată fără etape sau procedee intermediare. V. intuiție.Teoria cunoașterii = studiul critic al problemelor pe care le ridică determinarea originii și valorii c. V. gnoseologie, epistemologie.Sociologia cunoașterii = disciplină care studiază tendințele de formare și diferențiere a conceptelor și categoriilor c. în funcție de cadrul social specific. ♦ (REL.) (În creștinism) Sesizarea sau perceperea spirituală a adevărului lui Dumnezeu. Se realizează pe care afirmativă (v. catafatism) și pe cale negativ-mistică (v. apofatism).
  • cunoáștere s. f., g.-d. art. cunoáșterii; pl. cunoáșteri

“cunoaștere” în Dicționar Român - Englez

  • command
  • knowledge

“cunoaștere” în Dicționarul Român - Francez

  • connaissance

Care este antonimul cuvântului “cunoaștere”?

  • Cunoaștere ≠ necunoaștere, neștiință

Care este sinonimul cuvântului “cunoaștere”?

  • CUNOÁȘTERE s. 1. înțelegere, percepție, pricepere. (Proces de ~.) 2. (înv.) știință, știre, știutură. (~ lucrurilor.) 3. pricepere, stăpânire. (~ mai multor meserii.) 4. posedare, stăpânire. (~ mai multor limbi.)

“cunoaștere” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Se­sizare sau percepere a adevarului lui Dumnezeu des­coperit in Cuvantul Sau intrupat. Posibilitatea cunoasterii sta in faptul descoperirii lui Dumnezeu ca fiinta personala si in capacitatea omului de a intra in dialog cu Dumnezeu. Totusi teologia a recunoscut totdeauna caracterul limitat al cunoasterii de Dumnezeu si al cunoasterii persoanei, in general. Cu toate ca este obiectul experientei spirituale, prezenta lui Dum­nezeu, ca de altfel a oricarei persoane, nu se poate defini si limita, fiind mai presus de orice notiune, atribuit si simbol. Exista doua cai sau moduri generale de cunoastere :

    a) Calea catafatica sau afirmativa - catafatica, care indica ceea ce este Dumnezeu in raport cu realitatile create, vazute, luate ca simbol al Sau. Dumnezeu este deci cunoscut din prezenta si din lucrarile Sale in Creatie, atribuindu-I-se insusirile acesteia.
    b) Calea apofatica sau negativa - apofatica, care incearca sa arate ce nu este Dumnezeu in raport cu creatu­rile, luandu-se ca simbol realitatile necreate, inteligibile. Pe aceasta cale, Dumnezeu este cunoscut nu din creatia si lucra­rile Sale in lume, ci din experienta nemijlocita a prezentei Sale inefabile, aceasta prezenta fiind accesibila omului, ea depasind atributele create.