CUMULATÍV, -Ă,cumulativi, -e, adj. Care cumulează. ♦ (Adverbial) Concomitent, în același timp, simultan. – Din fr. cumulatif.
CUMULATÍV, -Ăadj. care implică o cumulare. ♦ complement circumstanțial ~ = complement care cumulează un fapt exprimat de altcineva; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care exprimă un cumul rezultat prin adăugarea faptului exprimat de regentă. ◊ (adv.) concomitent. (< fr. cumulatif)
CUMULATÍV, -Ăadj. Care implică (se face prin) cumulare. [Cf. fr. cumulatif].
*cumulatív, -ă adj. (d. cumulat; fr. -atif). Jur. Care se face pin [!] acumulațiune: drept cumulativ. Adv. Pin acumulațiune.
cumulatív adj. m., pl. cumulatívi; f. cumulatívă, pl. cumulatíve
CUMULATÍV ~ă (~i, ~e) Care se face prin cumulare; care se caracterizează prin efectuarea de acțiuni concomitente; care presupune un cumul. /<fr. cumulatif
cumulatív adj. m., pl. cumulatívi; f. sg. cumulatívă, pl. cumulatíve
