Ce înseamnă “cumpănire”?

“cumpănire” în DEX

  • CUMPĂNÍRE, cumpăniri, s. f. Acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei. 1. Echilibru. ◊ Expr. (A ține arma) în cumpănire = (a ține arma) de mijloc (sprijinindu-și mâna de șold). 2. Fig. Măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte). – V. cumpăni.
  • cumpăníre s. f., g.-d. art. cumpănírii; pl. cumpăníri
  • cumpăníre s. f., g.-d. art. cumpănírii; pl. cumpăníri

Care este antonimul cuvântului “cumpănire”?

  • Cumpănire ≠ nechibzuire

Care este sinonimul cuvântului “cumpănire”?

  • CUMPĂNÍRE s. 1. v. echilibru. 2. v. echilibrare.
  • CUMPĂNÍRE s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpă-tare, deliberare, gândire, înțelepciune, judecare, judecată, măsură, minte, mo-derație, rațiune, socoteală, socotință, tact.