CUCERÍRE,cuceriri, s. f. Acțiunea de a (se) cuceri și rezultatul ei; câștig, progres, izbândă. ◊ Expr. (Fam.) A face o cucerire = a-și atrage simpatia sau dragostea ciuva. – V. cuceri.
cuceríre f. Acțiunea de a cuceri. Lucru cucerit: Algeria e o frumoasă cucerire a Franciiĭ.
cuceríre s. f., g.-d. art. cucerírii; pl. cuceríri
cucerire f. fapta de a cuceri și efectul ei: lucrul cucerit.
cuceríre s. f., g.-d. art. cucerírii; pl. cuceríri
CUCERÍRE s. 1. luare, ocupare, ocupație, (fran-țuzism înv.) conchetă. (~ Griviței.)2. v. subju-gare. 3. v. repurtare. 4. v. câștigare. 5. v. încântare.
