CUARȚ,cuarțuri, s. n. Bioxid natural de siliciu, care se găsește în roci în stare neconsolidată (ca nisip) sau în formă de cristale hexagonale, transparente și incolore (în stare pură) sau diferit colorate (când conțin și substanțe străine), utilizat în tehnică, în industria optică, în industria materialelor refractare, la bijuterii etc. [Var.: cvarț s. n.] – Din germ. Quarz, fr. quartz.
CUARȚs. n. mineral răspândit în natură în stare amorf în nisip sau sub formă de cristale transparente ori divers colorate. (< germ. Quarz, fr. quartz)
CUART, -Ăadj. din patru în patru. ◊ malarie sau febră cuartă = formă clinică de malarie în care accesele de febră revin din patru în patru zile. (< fr. quart)
CUARȚs.n. Mineral foarte răspândit în natură, care se găsește în stare amorfă în nisip sau cristalizat în cristale de diferite culori. [Var. cvarț s.n. / < germ. Quarz, cf. fr. quartz].
cuart (-turi), s. n. – 1. (Înv.) Sfert, a patra parte. – 2. Durata serviciului de gardă în marină. – Var. (1) cvart, (2) cart. It. quarto (sec. XIX). Și în forma cuartă, s. f. (înv., contribuție pe recoltă, sec. XVIII; cvartă muzicală; careu la jocul de cărți), din it. cuarta. Cr. cuartet, s. n., din it. quartetto.
cuarț s. m. – Bioxid natural de siliciu. – Var. cvarț. Fr. quartz. Var., ușor înv., reproduce pronunțarea germ.
CUÁRȚ (‹ germ., fr.) s. n. Dioxid de siliciu natural, divers colorat: incolor (cristal de stîncă), violet (ametist), negru (morion), galben (citrin), verde cu microgeode de actinot (prasen), galben cu irizații (aventurin). Prezintă varietăți criptocristaline: calcedonie, crisopraz, opal, jasp, silex, diatomit, gelzerit. Se formează în toate procesele petrogenetice și este cel mai răspîndit mineral din natură (16%), alături de feldspați. Utilizat ca piatră semiprețioasă, în optică, în ind. sticlei etc.
*cŭarț și cvarț n., pl. urĭ (germ. quarz). Min. Oxid de siliciŭ (SiO2). – E solid, incolor saŭ colorat. Lovit cu amnaru, scapără de dur ce e. Varietățĭ: cristalu de stîncă, cŭarțu ialin (p. instrumente optice), cŭarțu saŭ topazu fumuriŭ, morionu (negru), safiru, (sineliŭ saŭ albastru), ametistu (violet), citrinu (topaz fals orĭ spaniol, limoniŭ), cŭarțu de Compostela (cărămiziŭ), aventurina (galbenă închisă cu puncte de mică strălucitoare ca auru), ochĭu de pisică (cu fire de amiant), ochĭu de tigru (galben închis mătăsos), păru Veneriĭ (cu cristale de rútil), cŭarțu lăptos, lidita (cu care se încearcă auru), nisipu, ĭaspu, calcedonia, cremenea, agata și opalu.
cuarț s. n., (sorturi) pl. cuárțuri
cuarț n. cristal de stâncă.
CUÁRȚ ~urin. Mineral divers colorat sub formă de cristale, folosit în industria optică și în radiotehnică. /<germ. Quarz, fr. quartz
