Ce înseamnă “croncănit”?

“croncănit” în DEX

  • CRONCĂNÍT s. n. Faptul de a croncăni; croncănire, croncănitură; sunet strident scos de cioară, de corb etc. – V. croncăni.
  • croncănít n., pl. urĭ. Strigătu corbuluĭ.
  • croncănít s. n.

“croncănit” în Dicționar Român - Englez

  • croak
  • croak(ing)

“croncănit” în Dicționarul Român - Francez

  • croassement

Care este sinonimul cuvântului “croncănit”?

  • CRONCĂNÍT s. croncănire, croncănitură.