Ce înseamnă “cronc”?

“cronc” în DEX

  • CRONC interj. Cuvânt care imită sunetele scoase de corb, de cioară etc. – Onomatopee.
  • cronc interj. – Imită croncănitul corbului sau ciorii. Creație expresivă cf. cîrc, crau.Der. cronc, s. m. (Maram., corb); croncan, s. m. (corb; vultur), cf. bg. krokon „corb”; croncăni, vb. (a scoate sunete caracteristice ciorii, corbului), cf. gr. ϰρώζω, ϰράζω, lat. crocare, crocitare, alb. krakaris; croncăneală (var. croncănit, croncănitură), s. f. (sunet caracteristic ciorii, corbului); croncănitor, adj. (care croncăne).
  • cronc, interj. care arată strigătu corbului. V. clonc.