CROMATÍSM s. n. 1. Proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite. ♦ Aberație cromatică. 2. Succesiune de mai multe sunete aliate la distanță de un semiton; structură melodică în care predomină intervale de semiton. – Din fr. chromatisme.
CROMATÍSMs. n. 1. proprietate a razelor albe de a se descompune în raze de culori diferite. 2. aberație cromatică. 3. structură melodică în care predomină intervale cromatice. (< fr. chromatisme)
CROMATÍSMs.n.1. Calitate a razelor albe de a se putea descompune în raze de culori diferite. ♦ Aberație cromatică. 2. Caracterul cromatic al unei melodii. [< fr. chromatisme].
cromatísm s. n.
CROMATÍSMn. Însușire a razelor albe de a se descompune în raze de toate culorile spectrului. /<fr. chromatisme
