Ce înseamnă “critica”?

“critica” în DEX

  • CRITICÁ, crític, vb. I. Tranz. A dezvălui lipsurile, greșelile, defectele unor persoane, ale unei opere, ale unor stări de lucruri (arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare). ♦ A aprecia valoare etica, artistică etc. a unei opere. ♦ A arăta cu răutate (sau cu exagerare) părțile slabe ale unui lucru sau ale unei persoane; a comenta în chip răutăcios, născocind lipsuri și greșeli; a bârfi. – Din fr. critiquer.
  • CRITICÁ vb. tr. 1. a dezvălui greșelile, lipsurile unei persoane, ale unei opere etc., arătând cauzele și indicând mijloacele de îndreptare. 2. a arăta cu răutate sau cu exagerare lipsurile sau greșelile cuiva. ◊ (peior.) a vorbi de rău, a bârfi. (< fr. critiquer)
  • CRITICÁ vb. I. tr. A da la iveală greșelile, lipsurile (unei persoane, ale unei opere etc.), arătând cauzele și indicând mijloacele de remediere, de îndreptare. [P.i. crític. / < fr. critiquer, it. criticare].

“critica” în Dicționar Român - Englez

  • attack
  • criticism
  • critique

“critica” în Dicționarul Român - Francez

  • attaque
  • critique

“critica” în Dicționarul Român - German

  • durchnehmen
  • kritik
  • kritisieren

Care este antonimul cuvântului “critica”?

  • A (se) critica ≠ a (se) lăuda
  • Critică ≠ laudă

Care este sinonimul cuvântului “critica”?

  • CRÍTIC adj. 1. agitat, frământat, greu, tulbure, zbuciumat. (Vremuri ~.) 2. grav, greu, periculos, primejdios. (Moment ~ al unei crize.) 3. v. combativ.
  • CRITICÁ vb. (pop.) a cârti, (fam. fig.) a scutura. (L-a ~ zdravăn.)
  • CRÍTICĂ s. obiecție, observație, rezervă, (rar) observare. (Are unele ~ după lectura romanului.)