Ce înseamnă “crez”?

“crez” în DEX

  • CREZ, crezuri, s. n. 1. Totalitatea principiilor sau convingerilor cuiva, concepția despre viață a cuiva. 2. Ansamblu de învățături sau dogme fundamentale de credință, folosit ca simbol al credinței comune sau ca formulă de botez. – Din crede (derivat regresiv).
  • crez n., pl. urĭ (d. crez, cred). Credo, declarațiunea religioasă numită și „simbolu credințeĭ” (Cred într´un Dumnezeŭ ș. a.). Fig. Principiŭ, regulă de vĭața [!]: crezu meu e munca.
  • crez s. n., pl. crézuri

“crez” în Dicționar Român - Englez

  • creed

Care este sinonimul cuvântului “crez”?

  • CREZ s. 1. (fig.) cult, religie. (Care este ~ul lui în viață?) 2. (BIS.; art.) simbolul credinței, (livr.) credo, (înv.) credință.

“crez” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Rezumat sau expunere a doctrinei. Echivalent cu "simbol de credinta", termenul crez este folosit cu un sens ge­neral, pentru a desemna un corp de invataturi sau de dogme fundamentale de credinta. Cu toate ca in Noul Testament nu se gaseste un crez for­mulat ca atare si stabilit de Biserica, totusi, inca de la ince­putul Bisericii au circulat scurte formulari de credinta in ca­re se rezuma istoria unica a mantuirii. Originea crezului se afla in contextul botezului, deoarece marturisirea credintei este o conditie pentru botez" (Fapte 8, 36-38). El are rolul de a pazi de erezii credinta ade­varata, de aceea autoritatea Bisericii are datoria sa transmita credinta apostolilor fara deformare.
    Printre crezurile care au circulat inca din vechime si s-au pastrat in traditia dogmatica si cultica sunt:
    Crezul apostolic (sau Crezul roman vechi), care desi nu a fost acceptat de Bisericile Ortodoxe, incepand din Evul Me­diu e folosit totusi in cult de catre Bisericile apusene, catolica si protestanta. Apare la Roma in sec. al III-lea, fiind atribuit apostolilor, dar numai din secolul al IX-lea este folosit in Bi­sericile din Europa, la botez. Printre invataturile existente in el, intalnim si doctrina despre coborarea la iad (I Pt. 3, 18-19), despre comu­niunea sfintilor si despre invierea trupului.
    Crezul atanasian. Nu a fost scris de sfantul Atanasie (t 373), deoarece partea a doua reflecta doctrina hristologica de la Calcedon (451). Apare in sec. al VI-lea in limba latina. La inceputul sec. al VIII-lea este recitat Duminica, la serviciile de dimineata. In Biserica romano-catolica e foarte putin folo­sit, pe cand la anglicani inlocuieste crezul apostolic la marile sarbatori. Partea intai (26 articole) trateaza despre doctrina Treimii, partea a 2-a (art. 27-40) trateaza despre persoana lui Iisus Hristos, in sensul definitiei hristologice de la Calcedon. La sfarsit, are o clauza de condamnare.
    Crezul niceo-constantinopolitan sau "Simbolul credintei" ortodoxe este textul de credinta prin excelenta al crestinis­mului, deoarece a reusit sa reconcilieze conceptia monote­ista cu conceptia trinitara despre Dumnezeu.